Pandora (în limba greacă ΠανδÏ�Ï�α) a fost în mitologia greacă prima femeie de pe pământ. Ea a fost creată de zeii care, geloşi pe Zeus care crease bărbaţii, au hotarât să creeze o femeie perfectă. Hefaistos, zeul meşteşugăritului, folosind apă şi pământ, i-a dat corp şi chip. Ceilalţi zeii au înzestrat-o cu multe talente: Afrodita i-a dat frumuseţea, Minerva înţelepciunea, Apollo talentul muzical, Hermes puterea de convingere. De aici şi numele său, Pandora însemnând în limba greacă cu toate darurile.[1]

După ce Prometeu l-a imitat pe Zeus creînd el însuşi oameni perfecţi din lut, oameni cărora le-a dat viaţă cu razele soarelui[2] şi cărora le-a oferit focul furat de pe Olimp, Zeus s-a simţit jignit de îndrăzneala acestuia şi a decis să se răzbune. El l-a pus pe Hefaistos să creeze o cutie în care zeii au depus toate relele: cruzimea (Ares), aroganţa (Poseidon), suferinţa/durerea (Hefaistos), vanitatea (Hermes), lăcomia şi gelozia Herei, pofta trupească (Afrodita), ura (Artemis), lăcomia (Atena), bolile (Apollo), lenea (Dionis), tristeţea (Demetra), teama, înşelăciunea şi subjugarea muritorilor de către zei (Zeus) şi, nu în cele din urmă, suferinţa şi moartea (Hades). Doar Hestia (sau poate mai probabil Atena, zeiţa înţelepciunii) s-a deosebit de ceilalţi zei depunând în această cutie Speranţa.[3]

Într-un fals acces de bunătate, Zeus i-a oferit-o lui Prometeu pe Pandora drept soţie şi cutia (Cutia Pandorei) drept cadou. Simţind că la mijloc este un şiretlic, Prometeu a refuzat cadourile. Zeus s-a îndreptat apoi către Epimeteu, fratele lui Prometeu, care, subjugat de frumuseţea Pandorei, a acceptat-o de soţie. Împins de firea sa curioasă, Epimeteu a deschis cutia şi astfel toate relele din interior au scăpat şi s-au împrăştiat pe pământ. Înfricoşat, s-a grăbit să închidă capacul, neobservând că singurul lucru care rămăsese pe fundul cutiei era Speranţa.