In vremea secerisului satul e pustiu, deoarece toată lumea se află la muncă, pe câmp.
Căldura sufocantă afectează toate animalele, inclusiv porcii lui moş Mitruţ, care se afla acasa cu nepoata lui cea mai mică, Linuţa.
Moş Mitruţ stă toată ziua în scaunul lui cu spătar, făcut de bunicul lui şi îşi aminteşte că în scaunul acela a zăcut şi moşul lui, înainte să moară, apoi tatăl lui.E lipsit de puteri, iar singurul lucru pe care îl mai poate face e să îşi aducă aminte frânturi din trecutul lui.
Linuţa, fiind cea mai mică, rămânea acasă şi avea grijă de bunicul ei, pe când familia era la seceriş şi era tare suparată datorită acestui fapt, însă după o vreme, începe să îi placă să îşi petreacă timpul alături de bunicul ei. Linuţa, îi încălzeşte zilnic mâncarea bunicului, ciorba pe care o lăsa mama ei pregatită în fiecare dimineată. Moş Mitruţ nu prea poate să mănânce ciorbă, deoarece îi trmurau mâinile prea tare, aşa că Linuţa îi pregăteşte mămăliguţă şi papară bunicului ei. Mama îi lăsa mereu pregătită şi o lumânre şi nişte chibrituri, într-un colţ al camerei pentru momentul în care moş Mitruţ avea să moară. Linuţa nu vrea ca bunicul ei să moară, mai ales acum când avuse grijă de el atâta timp.In următoarele zile, moş Mitruţ începe să-i povestească lucruri ciudate care s-au petrecut cu ani în urmă, apoi nu mai vorbeşte, nu mai mănâncă, ci doar cere apă. Linuţa simte că sfârşitul bunicului ei e aproape, simte o apăsare asupra ei şi asupra casei.
Mama Linuţei decide să rămână acasă în următoarea zi, iar Linuţa adoarme liniştită ştiind că a doua zi nu va mai fi singură doar cu bunicul alături de care va sta până la ultima suflare a sa.

Si apropos e "NEPOATA" lui mos mitrut NU "nepotul"